top of page

Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie

Viața

 

 

Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie s-a născut în Ținutul Vrancei. În prima jumătate a veacului al XVII-lea, iubind din tinerețe viața călugărească, s-a lepadat de lume și a primit sfântul chip îngeresc al călugariei. Cugetând ziua și noaptea la Legea lui Dumnezeu și depriând de la dascălii încercați din mănăstirile Țării de Jos învățăturile cele folositoare, a fost ales egumen al Mănăstirii Bogdana reconstruind, în vremea stăreției sale, acest sfânt locaș. Pentru vrednicia și pentru bunele sale obiceiuri, a fost hirotonit episcop de Rădăuți în anul 1670, iar peste un an a fost trimis să păstoreasca Episcopia Romanului. Iubind cu adevarat sfintele lui Dumnezeu Biserici,  a cercetat și a ajutat pe cât i-a stat în putință schiturile și mănăstirile din eparhia sa, sprijinind, totodată, și pe binecredincioșii creștini aflați în felurite necazuri sau cuprinși de sărăcie. În anul 1674, fericitul și preaînvățatul mitropolit Dosoftei, silit de vitregia vremurilor, s-a retras în Polonia, împreună cu domnitorul Ștefan Petriceicu, iar Moldova a fost asuprită de cetele de turci și de tătari care au adus la cârma țării pe Dumitrașcu din neamul Cantacuzinilor. Acesta, văzând că moldovenii au fost lipsiți de pastorul lor, a cerut arhiereilor să-și pună mitropolit. Noul domn avea nevoie urgentă de un nou cap al Bisericii Moldovene pentru a-și legitima domnia, primind de la acesta îndatinata ungere. Ierarhul Teodosie, deși nu voia, a luat conducerea Mitropoliei Moldovei în acele vremuri greu de îndurat, când turcii și tătarii intraseră ca lupii înfometați în smerita lui turmă. De aceea, bunul arhiereu nu a răbdat mult a vedea în toate zilele cum sunt nedreptățiți creștinii, ci, punându-și sufletul pentru aceștia, a mers la domnitor și i-a cerut să pună capat asupririi poporului și să alunge dincolo de hotare pe păgâni. Mâniat, Dumitrașcu Vodă nu a voit să audă de mustrarile cele drepte ale mitropolitului și, fără judecată, l-a silit să-și părăsească scaunul, pe care nu stătuse decât vreme de un an, fiind pus sub pază în Mănăstirea "Sfântul Sava" din Iași.

Răbdând cu mult curaj cumplita prigonire, ierarhul mărturisitor al dreptății a stat închis acolo până la revenirea în țară a blândului Dosoftei mitropolitul, care l-a scos pe fericitul Teodosie din surghiunul său. Acesta s-a retras în părțile Țării de Jos, locuind când la Focșani când în Mănăstirea Bogdana. În răstimp, s-a îngrijit, îndeosebi, de reconstruirea Mănăstirii Brazi,  unde a ridicat o nouă biserica și chilii, așezând acolo monahi, pe care i-a pus sub ascultarea egumenului Zaharia, care viețuise o vreme în Sfântul Munte Athos. În anul 1688, pe când se afla la Focșani a fost răpit și dus în Țara Românească, unde a îndurat, vreme de 10 săptămâni, închisoare și chinuri, fiind cercetat - pentru pricini inchipuite - de unii greci, puși la cale de rudeniile lui Dumitrașcu Vodă, fostul domnitor al Moldovei. Scăpând  însă cu viață și din această grea încercare, Ierarhul Teodosie a continuat să se ocupe de sfintele locașuri din Ținutul Vrancei, pregătind toate cele necesare pentru ridicarea a înca trei schituri. În toamna anului 1694, tătarii au năvălit, din nou, în Moldova, jefuind creștinii și distrugând bisericile. Cunoscându-și mai dinainte sfârșitul, fostul mitropolit Teodosie s-a pregătit duhovnicește, așa cum se cuvine a face orice creștin adevărat. Curând, la Mänästirea Brazi, a venit o ceatä de tătari, care l-au schingiuit pe bătrânul arhiereu, cerându-i să le predea avutul și odoarele sfântului lăcaș. Acesta a refuzat, preferând mai degrabă să fie chinuit decât să dea în mâinile păgânilor puținele valori și sfintele vase. În cele din urmă, tătarii, după ce l-au chinuit îndelung, i-au tăiat capul. Noaptea, a fost îngropat în grabă de câțiva credincioși. Așa a câștigat cununa muceniciei mult-patimitorul Ierarh, primindu-și prin sabie sfârșitul, suferind pentru dragostea de Dumnezeu. Sfântul Antipa de la Calapodești (1816-1882), pe care biserica noastră îl pomenește la 10 ianuarie, fiind novice la Mănăstirea Brazi, in anul 1842, a fost de față la descoperirea în chip minunat a moaștelor mitropolitului martir.

El a susținut cu tarie menținerea privilegiilor acordate vrâncenilor de Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. O altă latură foarte importantă a activitatii sale o constituie ridicarea de sfinte lăcașuri. El a avut initiațiva reconstruirii Mănăstirii Bogdana, îndemnând la aceasta pe marele logofăt Solomon Bârlădeanu. După moartea acestuia, el a continuat lucrările în calitate de cel dintâi stareț al Bogdanei și a chemat la sfințirea ei pe patriarhul Dositei al Ierusalimului, care îl aprecia în mod deosebit. Ca episcop de Roman, s-a îngrijit de bunul mers al unor mănăstiri din eparhia sa, precum: Soveja, Mera, Lepșa, Buluc și Scânteia, așa cum o dovedesc documentele vremii. În mod deosebit, a purtat grija de reconstruire a Mănăstirii Brazi, pentru care a obținut dreptul de proprietate asupra terenului înconjurător, iar apoi, ca fost mitropolit, a refăcut din temelii acest așezământ monahal. Tot el a luat inițiativa ridicării Schiturilor Mușinoaiele și Trotușanu cumpărând, din vreme, terenuri în acest scop. Îl putem, deci, considera, pe drept cuvânt, unul din cei mai importanti ierarhi-ctitori de sfinte lăcașuri. Cinstirea sa ca Sfânt a început cu adevărat din momentul morții lui martirice, prin care și-a pecetluit ostenelile întregii vieți. Potrivit relatării Sfântului Antipa, mitropolitul Teodosie și-a prevazut dinainte sfârșitul, ascunzând banii dăruiți de credincioși pentru construirea a patru biserici, însoțindu-i cu un text lămuritor. Aflarea acestor bani de către ieroschimonahul Dimitrie, tocmai cel însărcinat cu conducerea Mănăstirii Brazi, ne arată limpede lucrarea lui Dumnezeu, Care a făcut să se împlinească toate sfintele dorințe ale slujitorului Său. După 1989, redeschiderea Brazilor ca mănăstire în urma demersurilor facute de noi către Sfântul Sinod și prin osteneala unor maici în frunte cu fosta stareță Iustina și maica Pavelina, care-și aveau metania aici, a readus și cinstirea fericitului Mitropolit Teodosie. Acesta a fost pictat ca sfânt cu aureolă la troița de la intrarea în mănăstire, precum și în pridvorul Palatului episcopal din Buzău. La începutul anului 2002, cercetările facute din încredințarea noastră, pe locul fostului paraclis subteran, au dus la aflarea sfintelor moaște ale Mitropolitului Teodosie. Viața curată și sfântă a Ierarhului Mucenic Teodosie, râvnitoarea slujire a lui Hristos prin întreita misiune arhierească, osteneala lui pentru ridicarea de sfinte lăcașuri și pentru cinstirea celor sfinte, au făcut ca să fie întotdeauna cinstit cu evlavie de dreptslăvitorii creștini. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca urmare a deselor noastre demersuri și la propunerea Comisiei Sinodale pentru Canonizarea Sfinților Români, a aprobat canonizarea Mitropolitului Teodosie al II-lea al Moldovei, rânduind a fi cinstit în toata Biserica noastră și trecut în calendarul creștin-ortodox cu denumirea de SFÂNTUL IERARH MUCENIC TEODOSIE DE LA MĂNĂSTIREA BRAZI, ziua de prăznuire fiind 22 septembrie - data trecerii sale la cele veșnice după cum rezultă și din Tomosul Sinodal. Spre deplina cinstire a Ierarhului Martir, am rânduit și alcătuirea sfintelor sale slujbe, ce se publică în continuare, pentru ca preoții noștri, cântăreții de strană, monahii, monahiile și dreptcredincioșii creștini, citindu-le în biserici ori în casele frațiilor lor în ziua pomenirii, în clipe de liniște și la vreme de necaz, să dobândească ocrotirea și mijlocirea Ierarhului Teodosie, la Dumnezeu, pentru iertare de păcate, sănătate, pace și mântuire!

El relateaza următoarele: "Înainte ca arhimandritul Dimitrie să fie stareț al Mănăstirii Brazi din Moldova, el a trăit viața pustnicească aspră într-o pădure mare, unde din întamplare a găsit îngropat un vas mare plin cu bani de aur. În vas a gasit o însemnare, în care se spunea că acești bani sunt de la Mitropolitul Dositei (Theodosie) care i-a ascuns acolo, prevăzându-și sfârșitul său mucenicesc în mâna turcilor. În însemnare se mai spuneau și acestea: "cine va gasi acesti bani este îndatorat să zideasca din ei o mănăstire și trei schituri" și, că, " la terminarea de zidit a celui din urmă, al treilea schit, va afla și moaștele mele". Înștiințând pe mitropolitul de la Iași despre aceasta minunată descoperire și primind de la el binecuvântare, arhimandritul Dimitrie a început cu râvna să împlinească ultima dorință a fericitului mitropolit [ …] A înalțat o mare biserica, iar după ce a terminat de construit cel de-al treilea schit, a rânduit ca în ograda lui (n.n. a schitului) să se sape și pentru dânsul un mormânt. [ …] Deoarece groapa pe care el poruncise să i se sape se dărâma mereu, a pus să se sape din nou, în prezența lui și, săpându-se, s-a găsit sicriul cu moaștele fericitului mitropolit […] "Despre aceea aflare a sfintelor moaște relatează și însuși starețul Dimitrie, scriind, într-o însemnare din 20 februarie 1842:  "Am vrut să-mi fac mormântul meu în țintirim la Brazi, tocmai în mijlocul locului unde a fost biserica veche...

... Și, săpând adânc de șase palme […] am gasit locul unde la picioarele raposatului Mitropolit Teodosie, ctitorul Mănăstirii Brazi, se gasea capul mormântului meu. Și, săpând în sus, am găsit tot trupul deplin, înșirate oasele, iar capul l-am găsit cu gura în jos, pus pe o cărămidă mare în cornuri, precum  este știut că a fost tăiat de tătari și îngropat noaptea de niște credincioși". Sfântul Antipa adaugă: "M-am învrednicit eu insumi să văd și să sărut aceste moaște, din care ieșea un parfum foarte mirositor". La 6 mai 1842 osemintele au fost prohodite de un sobor de slujitori și așezate în mormânt nou, zidit în partea de nord a paraclisului subteran. Ierarhul-ctitor al Mănăstirii Brazi a fost cinstit de clerici, monahi și credincioși încă din timpul vieții pentru virtuțile sale: dragostea de Dumnezeu și de semeni, blândețea, răbdarea, spiritul de dreptate. El s-a identificat cu durerile și nevoile credincioșilor din aceste ținuturi, participând activ la soluționarea conflictelor - cu precădere patrimoniale - ivite între ei, atât ca episcop de Roman cât și ca fost mitropolit. 

Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei

bottom of page